"Love Letter" (1995) este primul film de lung metraj pentru cinema al regizorului japonez Shunji Iwai, dar suntem mai aproape de adevăr dacă spunem că este produsul unui regizor cu experienţă decât un debut. Shunji Iwai şi-a făcut mâna timp de aproape 10 ani cu filme şcoală, scurt metraje şi producţii pentru TV, iar rezultatele experimentelor şi încercărilor de început se pot simţi în acest prim film de maturitate.
(Odată cu pelicula a apărut şi romanul omonim, Iwai este şi scriitor. Bineînţeles scenariul îi aparţine.)
Filmul are în centru evoluţia afectivă a celor două personaje feminine
principale în raport cu acelaşi băiat şi felul în care
parcurg cele două drumul între trecut/amintiri şi prezent. Două atitudini în doua situaţii diferite - rezultate diferite, touşi complementare:
deconstrucţie şi reconstrucţie a trecutului, vindecare şi îndrăgostire.
Actriţa
principală, Miho Nakayama, face aici un dublu rol foarte reuşit, cu un joc discret,
dar convingător, în condiţiile în care dialogurile imaginate de Shunji Iwai pot
părea uneori forţate sau explicative.
Felul în care regizorul a ales să editeze povestea filmului cere puţină atenţie şi răbdare la început, pentru că lucrurile pot părea confuze. Trecutul şi prezentul se amestecă în sentimentele celor două personaje feminine, iar faptul că ambele sunt jucate de aceeaşi actriţă poate spori neînţelegerea. Înaintând însă uşor în film, lucrurile se limpezesc şi se leagă, uneori în moduri neaşteptate. În final editarea este unul dintre elementele cheie în reuşita filmului.
Neobişnuită poate părea şi combinaţia între cadrele luate din mână şi imaginea widescreen. Filmarea din mână e rezultatul experimentelor de început ale regizorului, devenită aici manieră folosită cu maturitate şi care dă un aer de realism şi imediat ce compensează momentele neverosimile. Imaginea, peisajul, lumina sunt importante, iar cinematografia e un alt punct forte al filmului. Director de fotografie este Noboru Shinoda, colaborator al regizorului şi la "Undo" şi care îi va rămâne în echipă şi în viitor ("Swallowtail Butterfly", "Picnic").
Într-un fel, "Love Letter" are ceva din unele animeuri japoneze. Povestea e delicat siropoasă, puţin dramatizată, puţin neverosimilă, sentimentală. Cadrele căutat frumoase, fotografice, cu evidentă preocupare pentru lumină şi elemente de atmosferă. Un aer de intimitate, discreţie şi fragilitate. Puţin cam dulce pentru cineva mai analitic, emoţionant pentru cineva mai deschis.
La
final toată lumea plânge niţel, nu pentru că e trist ci pentru că e frumos.
***
"Love Letter" este primul succes
cinematografic al lui Shunji Iwai, atât la public cât şi la critică. A primit premiul criticilor de film din presa scrisă din Japan
"Blue
Ribbon Awards" pentru
cea mai bună actriţă (Miho Nakayama), "Kinema Junpo Film Magazine Award" pentru
cel mai bun film în 1996, premii pentru regie şi cinematografie la "Yokohama
Film Festival".
Continuare
