Mori Masayuki, producătorul favorit al lui Kitano, spune într-un interviu:

"I wonder if I should say this, but I think that accident was destined to happen. During the making of Getting Any?, we began to be concerned that Kitano was beginning to lose his mental balance. He would say things he never said before. I used to say, something would happen. And the accident happened."

Şi pentru că, după "Getting Any?", nu s-ar fi potrivit un fapt eroic, ci mai degrabă un accident stupid, Kitano, după o noapte de beţie, se urcă pe scooter şi se opreşte într-o barieră de cale ferată: fractură craniană.

Era anul 1994 şi Kitano avea 47 de ani. Urmează câteva luni de spitalizare, multiple intervenţii de chirurgie plastică, partea dreaptă a feţei paralizată – experienţa putea să-l coste viaţa.

A devenit Kitano un om mai cuminte după acest accident, s-a maturizat? Poate. Un lucru e cert: a devenit mai atent cu sănătatea şi cu timpul său, s-a lăsat de fumat şi a rărit petrecerile şi băutura, a început să picteze.

     Kids Return este filmul de convalescenţă a lui Kitano. Fragil, nesigur, introspectiv, optimist.

    Scenariul este inspirat de cartea cu acelaÅŸi nume, scrisă tot de Kitano, ÅŸi conÅ£ine elemente autobiografice din copilăria ÅŸi tinereÅ£ea acestuia. ÃŽn film este vorba de doi tineri liceeni, prieteni, cărora nu le prea place ÅŸcoala ÅŸi care îşi petrec timpul făcănd orice altceva decât să înveÅ£e. Apare însă un moment în care vieÅ£ile lor se despart: unul se apucă de box, celălalt devine un Yakuza.
     Există în începuturile de drum ale celor doi acea implicare tinerească, totală ÅŸi nepăsătoare prin lipsa de experienţă. Vor lovi ÅŸi ei bariera lor de tren ÅŸi se vor ridica ÅŸi ei ca ÅŸi Kitano.
     Finalul îi regăseÅŸte în curtea ÅŸcolii reînnodând firul tinereÅ£ii ÅŸi al prieteniei lor. Au ratat, dar sunt gata să o ia de la capăt – tot tineri, dar mai puÅ£in copii.

     Marele merit al acestui film stă în felul subtil ÅŸi discret în care ne arată evoluÅ£ia celor doi prieteni, folosind observaÅ£ia fină ÅŸi lăsând tăcerile celor doi să vorbească. Totul pare natural ÅŸi uman, chiar dacă evenimentele prin care trec personajele nu sunt dintre cele mai obiÅŸnuite. 

     Mai direct ÅŸi mai liniar decât experimentele cu Yakuza – mai puÅ£in laconic ÅŸi editat mai puÅ£in avantgardist – "Kids" este un film în linia începută de "A scene at the sea": uman, tandru, discret. Este un film unitar, bine construit ÅŸi bine condus, în care mijloacele artistice ale regizorului, procedeele sale tehnice atât de personale, sunt mult mai bine integrate poveÅŸtii. Mai mult decât în celelalte filme de până acum ale lui Kitano, actorii aduc ÅŸi ei un mare plus în dreptul credibilităţii: Ken Kaneko (Masaru) / Masanobu Ando (Shinji).

     Joe Hisaishi semnează ÅŸi de data asta coloana sonoră a filmului ÅŸi, deÅŸi va primi iarăşi cronici pozitive, muzica lui îmi pare, ca ÅŸi în încercările de până acum alături de Kitano, nu foarte inspirată ÅŸi cam pe lângă acÅ£iunea filmului.

“In my previous films, death has been an answer for the characters. They were looking for the right way to die. In this film, although they choose to live, the characters haven't found an answer; living is in some ways the harder choice." (T. Kitano)

Continuare