Parcurgând lista albumelor de rock metalic apărute în 1990 putem observa că multe dintre trupe au cel puțin câte două albume importante apărute în decada precedentă. Lucru acesta se vede mai ales în zona Thrash Metal.

    Anii de glorie ai trash-ului au fost anii 80, atunci s-au format și au strălucit numele importante ale genului: Metallica, Exodus, Slayer, Anthrax, Megadeth, Testament, Kreator, Overkill etc. Cele mai bune albume ale acestor trupe au apărut în anii 80.

     Spre sfârșitul decadei, o dată cu dezvoltarea altor genuri metal (death, grindcore, black, industrial etc) gusturile s-au diversificat și fărâmițat. La începutul anilor 90, o nouă estetică a apărut (grunge), o nouă atitudine, alte raporturi între trupă, muzică și ascultător. Aceste înnoiri aveau să dea lovitura de grație thrash-ului, și să-l trimită, în final, înapoi în underground. Dar genul a slăbit și din interior, au apărut tendințe noi, se compunea mai melodios, sau mai elaborat, sau mai complicat, în timp ce trupele emblemă începeau să piardă din vitalitate. În 1990 nu aveai însă cum să ghicești toate astea, lucrurile păreau încă la locul lor.

      

      

***

        San Francisco, California

       Se întâmplă ca unele genuri de muzică să se nască și să se dezvolte în anumite zone geogafice. San Francisco Bay Area, California, reprezintă laboratorul unde s-a distilat thrash-ul. Aici au activat câteva dintre numele mari ale genului: Metallica, Exodus, Testament, dar și o mulțime de nume mai mici: Forbidden, Death Angel, Sadus, Heathen etc.

       În 1990, două dintre trupele mari din Bay Area au scos album: Exodus, „Impact is Imminent” și Testament, „Souls of Black”.

      

      Exodus - Impact is Imminent – nota 5

      Exodus a fost unul dintre pionierii trash metal. Trupa a traversat anii 80 având unele perioade bune, dar începutul noii decade i-a găsit în eșalonul doi al trupelor de trash. „Impact is Imminent” nu-i ajută deloc să iasă din umbră. Plictisitor ca un elev mediocru: nici bun, ca să fie interesant, nici suficient de prost, ca să fie amuzant. Nu complet lipsit de calitate, dar forgetable.

       

      Testament - Souls of Black – nota 6

     Cu albumul Souls of Black, Testament nu face pasul în anii 90, nu evoluează. În plus, par să nu depășească nici perioada mai puțin fastă anunțată de precedentul „Practice What You Preach”. O problemă mare e sound-ul: plat, artificial, fără suflu. Piesele sunt indistincte, neinspirate. Îi mențin la suprafață unele riff-uri reușite.

    

***

    

     Los Angeles, California

     Tot în California, ceva mai la sud, în cel de-al doilea centru muzical al statului, Los Angeles, au scos album două trupe din gogoașa comercială „the big four of thrash metal”:

     Slayer – Seasons in the Abyss – nota 7

     Fără comentarii inutile: unul dintre albumele importante ale zonei trash metal, de la una dintre trupele importante ale genului. Deși pe mine trupa Slayer nu m-a dat pe spate niciodată, le respect calitatea, un album clasic.

     Megadeth - Rust in Peace – nota 6

     Altă trupă mare, alt album important. Dar Rust în Peace nu e chiar trash, e și un fel de heavy metal cu tente progressive. E prețios, pretențios și cântat în high pitch. Pentru cineva care gustă stilul vocal al lui Mustane și maniera instrumentală heavy-proggy-metal, albumul e tare. Mie chiar nu-mi place.

    

***

    

     New York

     Într-un oraș atât de cosmopolit precum New York, nu s-ar fi putut cânta trash pur și simplu. Vorbim de un mediu eterogen, deschis și efervescent, unde influențele genurilor vecine își pun amprenta. Thrash-ul e amestecat cu hardcore și punk, e mai groovy, mai alternative.

     Anthrax - Persistence of Time – nota 6

     Cu 5 albume în anii 80, e legitim să te întrebi despre Anthrax dacă, la momentul "Persistence of Time", era mai degrabă o trupă din trecut decât una pentru viitor. Ca sound și atmosfera, "Persistence" reprezintă o evoluție față de vechile albume, e mai omogen, mai unitar alcătuit. Compozițional însă, nu s-au schimbat multe. Noutățile aduse genului trash de către Anthrax s-au produs în mare parte de-a lungul deceniului precedent, albumul de la începutul anilor 90 fiind un fel de împlinire a evoluției anterioare. So, if you like quality old school trash (and if you can get over Belladonna's singing style) go for "Persistence".

     Prong - Beg to Differ – nota 6

     Anthrax erau trash metal with a twist, iar elementele neobișnuite erau cele groove metal și alternative metal. Prong sunt deja în partea cealaltă, la ei elementele alternative (groove, hardcore, punk, industrial) sunt all over the place, Prong e crossover.

     Pe al doilea album, trupa cântă trash metal, hardcore (New York scene) și un praf de industrial (bateristul Ted Parsons a trecut pe la Swans). Instrumental e tehnic, minimal start-stop riffs, ritm oarecum complex și cu schimbări neobișnuite, sunet nou, însă nu suficient de evoluat și cam dry. Un album înnoitor pentru acele timpuri, dar care astăzi nu mai spune mare lucru.

    

***

    

     Europa

     În Europa, Germania a fost scena unei facțiuni a mișcării thrash, teutonic thrash metal.

     Kreator - Coma of Souls – nota 6

     Una dintre cele mai cunoscute și influente trupe ale thrash-ului european, Kreator avea deja trei albume de succes în anii 80, unul dintre ele apărut chiar cu un în urmă, Extreme Aggression. Coma of Souls nu aduce neapărat ceva nou și nici nu depășește nivelul deja atins, dar nici nu dezamăgește.

     Sodom – Better Off Dead – 6

     Albumul începe în forță, dar după primele două piese, tehnice și inspirate, mai aduni doar câteva bucăți cu adevărat reușite. Este un regres având în vedere că precedentele două albume au contribuit decisiv la popularitatea trupei în zona teutonic thrash metal, fiind considerate și astăzi drept clasice în discografia Sodom.

     Mekong Delta - Dances of Death - 6

     O chestie care mă enervează la unele trupele rock este vocea ”țipată”, în registrul de sus. Aici o pot trece cu vederea pentru că există riff-uri și ritmuri care sunt în același timp neobișnuite și funny. Din punct de vedere instrumental avem de a face cu un trash metal super tehnic, catchy și bine produs. Night on a Bare Mountain în varianta metal, cineva?

***

    

     Canada

     Annihilator - Never, Neverland - 6

     Annihilator are un singur album înainte de Never, nu foarte reușit. Așadar o trupă relativ nouă comparativ cu numele discutate mai înainte. De fapt, Annihilator sunt la granița dintre heavy-metal și thrash, au ceva mai multă episoade melodice, solouri mai lungi. Sună uneori puțin cartoonish și kitsch, dar riff-urile te prind. Trupa aparține stilistic anilor 80, chiar dacă mare parte din activitatea lor discografică se petrece în anii 90.