Adolescența este vârsta la care ești în centrul lumii, ești omul timpului prezent și timpul tău e prezentul. Trăiești intens și total, fără să te gândești că acest timp va trece. Viitorul e departe și oricum ți se deschide infinit în față, totul e posibil și îți e în putere.
     Asculți muzică sigur că asculți Muzica. Nu-i nimic în urmă, totu-i acum și-nainte. E o vreme în care găsești și stabilești afinități în baza gusturilor tale muzicale. Pe de altă parte aceste gusturi îți sunt influențate de oamenii din jurul tău, de mode și media.

     La începutul anilor 90, în România, muzica devenise deodată importantă pentru adolescenți. Era un semn de eliberare și de libertate. A devenit apoi și un mod de integrare și apartenență, erau grupuri distincte și uneori incompatibile: rockeri, raperi, depeche-ari.

        ***

     Pentru cei mai pasionați, informația trebuia căutată atunci într-un mod mai complicat, dar și mai implicant social decât astăzi. Ca să afli despre albume și trupe noi, despre componențe și istorii ale unor trupe, trebuia să depui un oarecare efort.

     Erau reviste puține, iar cele care erau tratau subiectele mai degrabă generalist și lateral. Își mai amintește cineva de „Pop, Rock & Show”? La televizor, aceași situație, trebuia să reziști 20 de minute lui Magdin și trupelor lui „live din studioul TVR”, ca să vezi videoclipul cu Metallica difuzat la final. Sigur, lucrurile s-au îmbunătățit pe măsură ce timpul a trecut, dar ne apropiam deja de mijlocul decadei când au apărut la noi Headbangers Ball, revista Meavy Metal Magazine sau emisiunile de la radio ale lui Lenți. Până atunci însă, ne strângeam informațiile ca la școală, în „caiete de rock”.

     O sursă importantă de noutăți era grupul de prieteni și cunoștințe, oamenii cu care ieșeai în oraș, în parc sau la bere. Discuțiile despre noul album al trupei cutare, disputele și judecățile de valoare pe marginea cutărui act muzical erau sarea și piperul întâlnirilor cu gașca.

     Recomandări și noutăți primeai și de la studioul de înregistrat casete sau magazinul/tarabele de casete piratate preferate.

     Dacă nimereai într-un oraș mic de provincie, lucrurile erau și mai complicate astfel că naveta la tarabele din Piața Romană devenea obligatorie, dacă vroiai să fii cât de cât la curent.

     Oricum, setea era mare, iar implicarea emoțională deasemenea. Niște ani suciți, cam demenți și sălbatici, cu noi inocenți și idealiști, deci frumoși, așa, într-un fel mai ciudat.