Die Krupps (Germania)

      La limita dintre anii ’80 şi ’90 unele dintre trupele care activaseră înainte în zona electronică a muzicii industriale (EBM/Electro-industrial) au descoperit chitara. Şi dacă la început au folosit-o doar pentru a crea samples&loops, rolul ei a crescut rapid ajungând un instrument esenţial în soundul lor. O astfel de progresie se poate vedea urmărind de exemplu evoluţia sound-ului pe cele 4 albume ale trupei germane Die Krupps (Germania) produse de-a lungul anilor ’90. (Die Krupps exista în zona EBM cu 10 ani înainte de perioada acestor albume):

“I”(1992)-> “II:The Final Option”(1993)-> “III:Odyssey of the Mind”(1995)-> “Paradise Now”(1997)

      Astfel, dacă pe "I" chitara este pentru loops&samples şi se pierde în soundul general, pe "II" câştigă clar în prezenţă (odată cu aducerea unui chitarist), apoi pe "III" e deja instrument principal în alcătuirea sunetului general pentru ca, în final, să facă din "Paradise Now" un album cu adevărat încadrat zonei industrial-metal.

      Problemele acestui gen de evoluţie stau, cred eu, în faptul că trupa nu a reuşit să fie rock de la început, lăsând în general impresia de compromis sonor. Astfel, dacă la început chitara suna de parcă a lipit-o cineva peste, la finalul evoluţiei, când lucrurile începuseră să se închege, soundul întreg era deja depăşit şi îşi pierduse cumva relevanţa.

      Cazul de mai sus descrie un patern pentru câteva dintre trupele anilor ’80 din zona EBM/Electro-industrial care, la începutul anilor ’90, au încercat să schimbe direcţia încorporând mai multe elemente rock şi evoluând spre industrial-metal.

      I (1992)                        -> 4
      II: The Final Option (1993)     -> 4
      III: Odyssey of the Mind (1995) -> 4
      Paradise Now (1997)             -> 5

_____________________________________________________

KMFDM (Germania)

      O altă trupă germană cu istorie în anii ’80 şi care a încercat să facă trecerea de la electronica industrială spre zone mai apropiate de rock-ul metalic încorporând riff-uri de chitară a fost KMFDM. Deşi a avut o carieră mai stufoasă şi mai de succes decât Die Krupps, KMFDM are o istorie asemănătoare.

      La fel ca la colegii lor germani, primele semne ale schimbării de direcţie muzicală au apărut la KMFDM pe albumele dintre cele două decade ’80-’90. Astfel, "UAIOE" (1989) şi "Naïve" (1990) conţin amândouă riff-uri de chitară care funcţionează cu precădere ca loops&sampled sounds. Urmează "Money" (1992) care nu aduce nimic nou şi apoi "Angst" (1993), albumul care face decisiv pasul spre sound-ul industrial metal, aducând chitările în prim plan. "Nihil" (1995) duce lucrurile mai departe în termeni de coeziune între riff-urile de chitară şi sintetizatoare cu rezultate într-un sound mai omogen. "Nihil" şi "Angst" sunt punctele de maxim creativ din perioada anilor ’90 în cariera KMFDM.

      După "Nihil" calitatea şi inspiraţia compoziţiilor au mers pe o curbă descendentă şi, cu cele trei albume care au urmat până la finalul anilor ’90, KMFDM a parcurs drumul înapoi la sound-ul predominat electro de la începuturi.

      UAIOE (1989) -> 4
      Naïve (1990) -> 5
      Money (1992) -> 3
      Angst (1993) -> 5
      Nihil (1995) -> 6
      Xtort (1996) -> 4