Misery Loves Co (Suedia) s-a înfiinţat în 1993 ca duo: Patrik Wiren (voce) şi Örjan Öinsertconsoaneaici (guitars & programming). Primul album, self-titled "Misery Loves Co", a apărut în 1995 şi e o combinaţie între riff-uri industrial cu urme trash si ceva programmed beats and drums. Sound-ul general e o alcătuire de părţi mai grele - guitar riffs & shouted vocals, cu părţi mai soft, melodice. Debutul a fost bine primit în presa europeană de profil care i-a ajutat, alături de evenimentele live, să devină repede un nume relativ cunoscut şi căutat. La momentul apariţiei acestui album pe piaţa rock-ului metalic, sound-ul suedezilor era printre chestiile noi şi hip, dar astăzi vedem că a cam îmbătrânit şi şi-a pierdut juice-ul.
Al doilea album, “Not Like Them” (1997) e mai soft, mai puţin abraziv, mai atmosferic, depresiv-introspectiv şi mai ... neinspirat şi neoriginal. Una pesta alta, un produs făcut să fie la modă, iar direcţia rock-ului metalic mainstream spre sfârşitul anilor ‘90 nu era chiar una ok.
La al treilea album, M.L.Co terminase deja cu industrialul şi cu orice pretenţie de originalitate. "Your Vision Was Never Mine To Share" (2000) a fost şi ultimul produs al trupei pentru că în acelaşi an se vor desfiinţa din lipsă de suport din partea casei de discuri şi a publicului. No more singing-in-the-rain-with-your-head-down metal for them.
Misery Loves Co. (1995) –> 4
Not Like Them (1997)
________________________________________________________
Monster Voodoo Machine (Canada) sunt notaţi adesea ca trupă industrial metal, dar primul lor full-album, “Suffersystem” (1994), este pe jumătate în grădina alternative-metal/hardcore, elementele industriale fiind un plus. Ca trupă alternative-metal, M.V.M. nu sună rău, dar în anii '90 erau pur şi simplu prea multe trupe foarte bune în zona asta ca să-i mai putem remarca. Pe de altă parte, nici aspectul lor industrial nu e atât de puternic şi nu are ceva special ca să merite a fi discutat mai în amănunt.
Deşi au activat de-a lungul aproape întregii decade, Monster Voodoo Machine au scos doar două albume de studio. Cel de-al doilea, "Direct Reaction Now" (1998), pierde aproape complet elementele industriale.
Suffersystem (1994) -> 4
Direct Reaction Now (1998)
