Ca şi Treponem Pal, Pitchshifter (UK) s-a încadrat încă de la debut în zona dinspre metal-rock a genului industrial.

     Primul album, "Industrial" (1991), are chiar unele caracteristici ale genului extreme-metal, cumva în continuarea a ceea ce făceau compatrioţii lor Godflesh la sfârşitul anilor ’80. E un produs rezonabil pentru ascultătorii de rock mai supărat care gustă o voce brutală, downtuned guitars şi nu au o problemă cu felul cam monoton în care sunt programate drum machines; altfel fiind însă mai greu de mestecat.

Pe al doilea album, Pitchshifter schimbă vocalul, adaugă un baterist pe lângă tobele programate şi, deşi lasă deoparte din influenţele metalului extrem, câştigă în agresivitate şi nerv. Pe "Desensitized" (1993) secţia ritmică sună mult mai îngrijit (şi mai uman) iar riff-urile de chitară câştigă în pregnanţă. Partea vocală, care pe primul album era mai potrivită unui produs death-metal, sună pe al doilea mai consonant cu instrumentaţia industrială. Una peste alta, un mare pas înainte faţă de primul album.

"Infotainment?" (1996) este produsul cu care Pitchshifter tinde spre mainstream, câştigă public şi un contract cu o casă mare de discuri. Fără experimente, fără asperităţi, piesele sunt nivelate ca să prindă "din prima, pe nemestecate". În sound-ul trupei încep să apară elementele drum & bass şi techno. Structura pieselor aminteşte de nu-metal, gen aflat la începuturi la mijlocul anilor ’90 şi spre care se îndrepta muzica rock mainstream din acea vreme.

(Până la "Infotainment?" inclusiv, trupa şi-a semnat albumele "Pitch Shifter" apoi numele a început să apară scris legat, "Pitchshifter".)

"www.pitchshifter.com" (1998), al patrulea album de studio, merge mai departe în direcţia dată de "Infotainment?", cu îmbunătăţiri însă: trupa a căpătat siguranţă în noua orientare, compoziţiile sunt solide, iar producţia e net superioară. Acum lângă Pitchshifter putem alătura liniştiţi termeni precum drum & bass, speedcore, jungle, breakbeats. Toate astea plus faptul că în componenţă a apărut şi chitaristul de concert al Prodigy (Jim Davies) explică orientarea albumului.

De acum e greu să mai vorbim despre Pitchshifter ca fiind industrial-metal, oricum nu fără o largă acoladă.

Ultimele două albume ale trupei britanice, "Deviant" (2000) şi "PSI" (2002), sunt just plain mainstream rock (nu-metal) şi nu prea mai încap în limitele cronicii de faţă.
     Cum spun chiar versurile primei piese de pe "Deviant": "It's not that complicated. We're not that deviated." - Well, you got that right, Sir.