despre/muzica

Industrial-metal în anii ’90 -I(Introducere)


     La începutul anilor ’90 eram la liceu ÅŸi începusem să ascult rock. Stilul conta mai puÅ£in, important era ca trupa să cânte de-ale vremii. Atunci am descoperit Ministry - "Psalm 69" (1992) ÅŸi albumul ăsta a fost suficient să-mi declanÅŸeze interesul ÅŸi apoi pasiunea pentru industrial-metal. Sigur, am continuat să ascult de toate, dar "industrialul metalic" a devenit aÅŸa, o chestie mai specială. Au urmat bineînÅ£eles albumele mai vechi Ministry, apoi NIN ÅŸi apoi celelalte trupe.
     Ministry ÅŸi NIN au rămas printre marile favorite, însă despre ele se găseÅŸte informaÅ£ie destulă pe net, chiar ÅŸi în limba română; despre celelalte mai puÅ£in, aÅŸa că despre ele am să scriu mai departe.

 

Ceea ce urmează este un fel de tribut plătit acelor ani, este despre ce ascultam, ce păreri aveam atunci şi cum văd lucrurile acum. Nu este o istorie a genului, nu este un ghid cu ce trebuie să asculte cineva interesat şi nicidecum o grilă de valori. Am notat albumele (de la 1 la 10) ţinând cont doar de gusturile mele de atunci, gusturi care nu s-au schimbat prea mult dacă rămânem strict în limitele genului discutat.


Trebuie să spun că la acea vreme nu ştiam ce e aia Internet. Aflam despre trupe şi albume din cele două, maxim trei reviste care aveau informaţii "rock". Mai erau radioul, vorba care umbla între prieteni şi, în final, vânzătorii de casete piratate din Piaţa Romană. Deşi începuse să capete popularitate, industrial-rockul era totuşi o chestie de nişă în afara trupelor din linia întâi, NIN şi Ministry. Aşadar informaţie găseam puţină - oraş de provincie, România, începutul anilor ’90. Când aflam ceva care m-ar fi putut interesa puneam în lista pentru Bucureşti.
     La capitală ajungeam cam o dată la două săptămâni, cu trenul, apoi metroul până la Romană; mergeam aţă la tarabe - altceva nu mă interesa, oraÅŸul l-am cunoscut abia la facultate. Odată ajuns acolo, "piratul"* îmi spunea că nu are nici un nume din cele înÅŸiruite de mine ÅŸi-mi recomanda el niÅŸte treburi. Exagerez, uneori mai găseam câte ceva. Oricum ar fi fost, după cumpărături, fuga la gară, înapoi acasă, la uşă îmi tremura mâna pe cheie, nerăbdător să văd ce-am vânat.


*la Romană se vindeau atunci casete, piratate bineînţeles



contact@bjl.ro