"Musique Des Tziganes De Roumanie" (1991)
În 1990 Stéphane Karo şi Michel Winter au venit la Clejani pentru a alcătui Taraf de Haidouks. În 1991 trupa avea deja concerte în Belgia şi înregistra primul album: "Musique Des Tziganes De Roumanie", Crammed Discs.
Faptul că "Musique" a apărut atât de repede a fost bine pentru evoluţia ulterioară a trupei, dar a avut şi unele neajunsuri.
Ceea ce era important atunci era ca acest prim album să existe pur şi simplu, era nevoie de el ca de o carte de vizită, un CD "de prezentare", suport pentru piesele ce-şi dovediseră succesul la public în concerte şi probă pentru virtuozitatea şi energia pe care taraful le aducea în cântec. Pentru asta, faptul că a fost înregistrat într-un studio profesional a fost suficient; restul, muzica, a venit de la sine, exista.
Pe de altă parte, problema cu acest prim album este lipsa omogenităţii lui, a unui concept care să dea unitate alăturării de piese. Chiar şi pentru o compilaţie, "Musique" adună cântece prea inegale între ele pentru a construi ceva împreună, un întreg. Mai mult, parcă nici piesele luate în parte nu par suficient de închegate. Probabil de vină sunt graba în care a fost gândit şi înregistrat albumul şi faptul că taraful însemna atunci mai mult o adunare de lăutari decât o trupă.
Dar, cum am zis, rolul acestui album a fost în primul rând unul de introducere/prezentare a noii trupe, iar acest rol şi l-a îndeplinit pe măsură. Albumul e bine primit atât de public cât şi de media. Vor urma turnee în Belgia, Franţa, Germania, Marea Britanie, invitaţii la festivaluri importante: "Womad"-UK (1992), "Le Printemps de Bourges"-Franţa (1992). Apoi, în 1993, prima colaborare de film: Tony Gatlif îi aduce în documentarul său "Latcho Drom".
Taraful în "Latcho Drom"
Toate aceste evenimente ce se succed rapid în istoria de început a trupei fac din Taraf de Haidouks una dintre trupele "world music" cele mai apreciate din Europa de Vest. La această popularitate a contribuit esenţial şi felul deschis, fără convenienţe, în care trupa se prezenta pe scena; cântările lor respirau virtuozitate şi bucurie, trăire nefabricată, autenticitate şi emoţie.
"Honourable Brigands, Magic Horses And Evil Eye" (1994)
Atmosfera în care avea să apară cel de-al doilea album al trupei era aşadar una foarte favorabilă. "Honourable Brigands, Magic Horses And Evil Eye (Musique Des Tsiganes De Roumanie – Vol. 2)" iese sub umbrela aceleaşi case de discuri belgiene, Crammed Discs, doar că de data asta înregistrările se fac în România, la Bucureşti.
Răspunsul publicului şi al presei din vestul european a fost, ca şi la debut, unul pozitiv. În Germania albumul va fi votat "best world music album" pentru anul 1995 de către "German Music Critics Association". Urmează turnee ce includ săli importante din capitalele europene (Barbican Centre, Royal Festival Hall ş.a.) şi participări la festivaluri de muzică renumite, precum Montreux International Jazz Festival (1996), Roskilde Festival (1996).
După apariţia acestui album, prestigiul trupei avea să crească şi datorită unor apariţii TV. Astfel, Taraf de Haidouks sunt invitaţii cunoscutului violonist Yehudi Menuhin la emisiunea "La Marche du Siècle" pe France3. Apoi, în 1996, vor fi protagoniştii unui documentar realizat de regizorul francez Guy Demoy, coproducţie Crammed Discs – ARTE (canalul tv franco-german).
"Honourable Brigands" aduce pentru prima oară în componenţa tarafului câţiva lăutari ce vor deveni membri de bază: Ilie Iorga (voce), Ilie Păşălan (voce, vioară) şi mai tinerii Ioniţă Manole (acordeon), Constantin Boieru "Costică Lautaru" (voce, vioară).
Multe sunt de lăudat la acest al doilea album: producţia şi sunetul foarte bune, felul în care au fost alese şi grupate piesele – un material mai echilibrat decât cel de la debut, câştigul adus de noii membri şi, bineînţeles, frumuseţea cântecelor şi interpretării.
Neacşu, Păşălan, Cacurică, I. Manole, Ioniţă, Marius, Caliu, Iorga (de la stânga la dreapta)
Taraful din Clejani cântă muzică tradiţională românească. Majoritatea membrilor şi-au făcut mâna în lăutărie, la nunţi şi cârciumi, deci repertoriul lor include cântece de eveniment, de petrecere, dar şi balade populare sau cântece ţigăneşti de inimă albastră.
Ceea ce face special acest ansamblu şi explică ceva din succesul lui sunt: virtuozitatea şi inventivitatea interpretativă – fiecare dintre membrii de bază e un virtuos şi se distinge într-un fel special, repertoriul tradiţional bogat şi adaptările specifice tarafului, energia şi emoţia transmise în concert şi faptul că membrii se cunosc atât de bine între ei, practic trăiesc alături.
În pofida succesului vest european şi a programului relativ aglomerat al trupei, membrii tarafului se vor întoarce şi vor locui la Clejani dupa incheierea fiecărui
turneu sau
angajament.
