Ceva mai
tineri sunt:
Ion Tănase "Ionică"(ţambal) Constantin Sandu "Dinu"(ţambal)
Ion "Ionică" Tănase (ţambal)
E mai şmecher, descurcăreţ, dezgheţat, simpatic, cu succes la gagici. Tânăr, dar altfel prezent de la primul album Taraf de Haidouks.
Constantin Sandu "Dinu" (ţambal)
A
crescut la Bucureşti şi e mai nou în taraf.
"Mie mi-a plăcut foarte mult prima dată acordeonul, dar la un moment dat, când a trebuit să cânt şi cu başii, n-am mai ştiut să cânt şi cu başii, şi l-am aruncat. Şi am pus ochii pe ţambal; nu ştiam nimic la ţambal. Aveam 8 ani şi în ziua de Crăciun tata s-a dus să ia un porc şi ... n-a mai venit cu porc, tata, şi-a venit cu ţambalu’, şi eu când am văzut ţambalu’ eram cel mai fericit.”
"Familia mea, toţi sunt muzicanţi, dar eu am crescut la Bucureşti. La Bucureşti se învaţă mai multe genuri de muzică, muzică lăutărească, muzică café concert, muzică clasică. Chiar şi la nuntă, la nuntă se cântă de toate, nu numai muzică tradiţională sau lăutărească." ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)
Au mai trecut prin taraf, perioade mai lungi sau mai scurte: Florea Pârvan "Hogea" (acordeon), Sandu Marin "Ţagoi" (acordeon), Marinel Sandu (ţambal, la doar 14 ani a apărut pe primul album al Tarafului), Cristinel Turturică (ţambal) ş.a.
În sfârşit, există şi cea de-a treia generaţie, fiii lăutarilor: Robert, băiatul lui Caliu, precum şi Costel, al lui Vlad.
Robert cu tatăl său Costel Vlad
Viitorul tarafului stă acum în aceşti tineri, copii şi nepoţi. Câţiva dintre ei au fost integraţi în taraf şi participă deja la concerte. Alţii îşi aşteaptă rândul sau îşi caută propriul drum.
Nicolae Neacşu îşi ţine nepoata cu bani,
la Bucureşti,
la Şcoala Populară de Artă,
să înveţe acordeonul "pe note"
Ioniţă îl uimeşte pe-al lui, ba şi pe Marin
(imaginile de mai sus precum şi cele din celelalte pagini despre lăutarii din Taraf sunt movie-screenshots din "The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" DVD)
