Pe bătrâni îi urmează aproape:
Gheorghe Anghel "Caliu" Gheorghe Fălcaru "Fluierici" Marin Manole "Marius"
(vioară, Clejani) (fluier, Valea Seacă) (acordeon, Clejani)
Marin P. Manole C-tin "Costică Lăutaru" Viorel Vlad Ionel "Ioniţă" Manole(acordeon,voce,Clj.) (vioară,voce,Roata de Jos) (contrabas,Cartojani) (acordeon,Clejani)
Gheorghe Anghel "Caliu" (vioară)
Prezenţă puternică, atât pe scenă cât şi în afara ei, Caliu era, la începuturile tarafului, un bărbat tânăr, înăltuţ, drept de spate, brunet, chipeş şi ochios. Blând până se-aprinde şi liniştit până se-nfierbântă. La vioară, energic şi cu nerv, are un control deosebit, poate cel mai desăvârşit instrumentist din taraf. Când cântă, toată fiinţa lui e acolo în cântec şi asta se simte, se vede. În anii din urmă, când generaţia bătrânilor a apus, el este liderul incontestabil al tarafului.
"Mie-mi place iarna, când văd fulgii cum vine ei aşa liniştiţi şi se aşează pe pământ. Mă plimb pe aici, pe uliţă, merg la cârciumă, unde se mai adună lăutari şi cântăm pentru noi, de plăcere. Sau vin in casă, pun foculeţul în soba, îl iau pe Robert, mai vorbim de una de alta, mai studiem, îi arăt şi eu ce ştiu, că aşa am învăţat şi eu de la tatăl meu. Cum venea el noaptea dă la nunţi, îi luam vioara şi ieşeam aicea, pe prispă, să cânt. Alteori, strângeam copiii şi cântam sus, pe deal, lângă vii, sub nuc. Ai mei mă căutau să-mi dea să mănânc, eu n-aveam nevoie, mă găsea somnul pe acolo. Venea mama cu blândeţe, mă lua acasă, mă mai învăţa şi ea strofe, că şi ea cânta cu vocea. Mă trag din cei mai buni lăutari din comuna, a lui Gândac şi a lui Băsaru, da’ nu mi-a impus nimenea să cânt, aveam eu plăcerea si ambiţia asta, să cânt mai bine ca ăia mari." (Ghe. Caliu, interviu Formula AS)
Gheorghe Fălcaru "Fluierici" (fluier, contrabas).
Calm, oarecum blând, retras, odată îl vezi că o ia aşa mai într-o parte şi nu te mai înţelegi cu el. Sigurul care nu e din sud, a venit la Clejani când era mic tocmai din Moldova, fiu de ursari. S-a apucat de un instrument oarecum neobişnuit pentru tarafurile de ţigani, fluierul, şi l-a învăţat singur. În cântec intră ca sub apă, e absorbit, nu-l mai vezi; e cel mai puţin showman dintre instrumentişti, dar tehnica lui la fluier e neobişnuită.
Rep. – Cum ai studiat fluierul, că nu este fluier la Clejani?
G. F. – Mă, nu este, da’ Dumnezeu mi-a dat daru’ ăsta.
Rep. – De la cine ai învăţat?
G.F. – Eu singur, nu m-a învăţat nimeni. Deci mi-a fost drag să-nvăţ cu
fluierul. Mi-a luat tata vioară, n-am vrut, am spus că nu pot să cânt cu ea.
Mi-a luat saxofon, am spus nu. Şi-am spus lu’ tata să-mi ia deci un fluier. Şi
mi-a luat un fluier din târg, un fluier mic de-ăla, şi cântam cu el. Când a
văzut tata c-am prins, că deci încep să cânt, mi-a luat un fluier mare, de
comandă. Şi-am început să cânt, cu Boşorogu, cu Gheorghe, cu Nea Marin, cu
Pavel, cu băieţii. Din ce, din ce, m-am făcut şi eu mare şi-am început să
studiez fluieru’ bine. Şi-atuncea băieţii se bătea pe mine, ăla nu, că-l iau
eu, ălalaltu, bă, mergi cu mine că-ţi dau mai mult. Când am văzut că sunt d’ăla
cerut - d’ăla cerut, am zis gata, deci nu mai merg cu preţu’ ăla, care-mi dă
mai mult cu ăla merg. Şi stăteam la poarta, aşa, pe scaun, cu nişte cafea şi
venea la mine nunţi. ("The Continuing Adventures Of
Taraf de Haidouks" - DVD)
Marin Manole "Marius" (acordeon)
Şcoală mai puţină, talent cu carul.
Marin P. Manole (acordeon, voce)
Ieşit în lume, lejer în exprimare, orientat şi descurcăreţ, cu iniţiativă, dar la locul lui şi cu bun simţ.
"Eu am cântat şi cu acordeonul, am cântat şi cu ţambalul, dar prefer acordeonul pentru că poţi să cânţi de unul singur. Dacă există un botez, o cumetrie, ceva, şi zice: domnule, vreau doar un solo acordeon – hai mă, je e la voce, je e la acordeon, je e bien, ça va; „deoz heure - trez heure”, cât e necesar. E, c'est bon, un acordeon solo." ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)
Constantin Boieru "Costică Lautaru"
(vioară, voce)
Familist, pofticios, nu se grăbeşte niciodată nicăieri. El şi Marin P. sunt acum vocile tarafului.
Viorel Vlad (contrabas)
Nu e genul care să iasă în faţă, ştie să-şi vadă de treaba lui, pe care şi-o face bine şi cu bucurie. Mai retras în public, altfel deschis şi sincer, cald în familie şi cu apropiaţii.
"Fiecare, ce are-n casă, pe aia pune ochii. Tata a fost lăutar, a avut contrabas, a cântat cu contrabasu’. Noi toţi care am fost în casă am pus ochii pe contrabas, era în casă acolo, puneam mâna toţi pe el. Unu singur, noi suntem cinci băieţi şi-o fată, decât ăla mare a cântat cu acordeonul. Toţi ăilalţi cântă cu contrabasul. Puneam pick-up-ul şi luam contrabasul şi acompaniam după pick-up şi cântam. Aveam 13-14 ani. Puneam pick-up-ul şi pick-up-ul era numerotat pe viteze, era 33, 45 şi 78, sau cam aşa ceva. Eu, dacă discu’ era normal la 33, cântam la 33, pe urmă dădeam pick-up-ul la 45, deci mai repede. De la 45 îl dădeam la 78, şi-aşa cântam. La viteză aşa, puneam pick-up-ul şi cântam, ajungeam până la 78. Nici unul din toţi fraţii mei nu cânta cu viteza care am cântat-o eu." ("The Continuing Adventures Of Taraf de Haidouks" - DVD)
Ioniţă Manole (acordeon)
Inteligent, oportunist, virtuoz.
