1. Uoon I (13:51)
2. Uoon II (9:40)
3. Duoon (5:47)
4. Noon (10:13)
5. Trioon I (5:09)
6. Trioon II (9:57)
Total Time: 53:17
Label: Raster-Noton
Line-up / Musicians:
Ryuichi Sakamoto - piano
Alva Noto – electronics
Ryuichi Sakamoto, pianist şi compozitor japonez are o discografie foarte stufoasă: zece albume de studio cu trupa Yellow Magic Orchestra, peste cincizeci de albume solo, cam douăzeci de coloane sonore şi nenumărate colaborări.
Yellow Magic Orchestra a activat începând cu finalul anilor '70 în zona synth-pop/techno, făcând la acea vreme muncă de pionierat şi experiment în muzica electronică din Japonia. S-au despărţit la mijlocul anilor '80, revenind în '93 cu un ultim album. Citind despre ei afli că au fost destul de populari, chiar cu o anume influenţă în evoluţia muzicii electronice a acelor vremuri. Albumele lor nu prea sunt însă pe gustul meu şi le găsesc astăzi puţin cam outdated.
Cariera solo a lui Sakamoto, începută tot la sfârşitul anilor '70 şi întinzându-se de-a lungul a trei decenii, include mai ales albume în zona muzicii electronice, cu pronunţate elemente experimentale, fusion sau chiar ethno.
O preocupare aparte, populară şi premiată în discografia lui Ryuichi Sakamoto, este cea a coloanelor sonore. Printre titlurile cele mai cunoscute: "Merry Christmas Mr. Lawrence" (Nagisa Ôshima), "The Last Emperor" (Bernardo Bertolucci), "High Heels" (Pedro Almodóvar).
Din mulţimea produselor sale solo, favoritele mele se aleg dintre cele câteva adaptări pentru pian.
În continuare va fi însă vorba despre una dintre multele sale colaborări, un album în care Sakamoto este doar jumătate a proiectului: Alva Noto + R. Sakamoto – "Vrioon", 2002.
Carsten Nicolai, a.k.a. Alva Noto, este un artist audio-vizual german care activează în zona muzicii
electronice – experimental, minimal, ambient, glitch – şi care are o obsesie cu
frecvenţele super/sub-sonice şi modurile în care acestea pot fi vizualizate
şi reprezentate.
Alva.noto_
_sakamotO
Sakamoto l-a întâlnit pe Carsten la primul concert al acestuia în Japonia. A auzit apoi un remix făcut de Alva Noto după una dintre piesele sale şi, pentru că i s-a părut interesantă concepţia, la contactat şi i-a trimis sample-uri pentru o altă piesă. De aici lucrurile au evoluat, Sakamoto a continuat să trimită sample-uri de pian cu melodie minimă, iar Carsten a construit în jurul lor o atmosferă sonoră la fel de minimală, dar de o densitate aproape palpabilă. Din aceste schimburi la distanţă avea să apară, după aproape doi ani de lucru, primul lor album, "Vrioon".
Ceea ce face specială colaborarea celor doi muzicieni, totuşi atât de deosebiţi între ei, reprezintă, nu ceea ce aduce fiecare, ci ceea ce devine fiecare în urma acestei intersectări. Este vorba, în primul rând, despre transformarea muzicală, metamorfoza petrecută cu viziunile lor atunci când sunt puse alături.
"Vrioon" este un produs pe care nici unul dintre ei nu l-ar fi putut da singur, un album care iese în afara discografiilor separate ale celor doi.
O mare calitate a alcătuirii ieşite din această colaborare este simbioza de care se bucură cele două concepţii sonore aduse la un loc - cât de bine sună împreună, cum se potenţează şi cum se transformă una în compania celeilalte.
Acordurile simple, prelungi şi libere, disparate, ale pianului acustic al lui Sakamoto nu alcătuiesc neapărat melodii, dar dau ansamblului sonor nişte linii de direcţie, creează spaţii. În aceste spaţii ştie să existe foarte bine atmosfera organică şi vie, densă,
însă
nu aglomerată, produsă de electronicele lui Alva Noto - micro-pulsaţii sonore, glitch-uri şi alte jucării.
Ansamblul rămâne aerisit, minim şi suficient, dar un nu ştiu ce, conţinut, îi adaugă magia: frumuseţea unui spaţiu extra-terestru, ne-natural în care descoperi totuşi nostalgie şi melancolie.
Sample:
Discography:
2002 - Vrioon (Raster-Noton)
2005 - Insen (Raster-Noton)
2006 - Revep (EP) (Raster-Noton)
2008 - utp_ (with Ensemble Modern) (Raster-Noton)
2011 - Summvs (Raster-Noton)
