1. Le Feu Du Tigre (2:35)
2. We Can (3:48)
3. Coca Cola (3:55)
4. Bach Is Back (4:50)
5. Des Objets De La Plus Grande Importance (3:33)
6. Pil Poil (0:35)
7. La 7e Nuit (5:55)
8. Aimables Innommables (1:20)
9. Meldola (1:38)
10. Catafalque (3:59)
11. A Coin (1:04)
12. Chandelle Verte (3:59)
13. El Sombrero (4:21)
14. C'est La Crise! (1:50)
15. Brooklyn Bridge (1:17)
Total Time: 44:39
Label: Cuneiform Records
Line-up / Musicians:
Michel Mandel - bass clarinet
Guillaume Saurel - cello
Guigou Chenevier - machines, percussion
Definiţie: Dacă te afli la finalul
unei poezii dadaaluitristantzara şi vrei să urci la suprafaţa limpede a unui
haiku, vehicolul de care ai nevoie se numeÅŸte “Le Feu du Tigreâ€.
Franţa, 1993 - Volapük este un trio: clarinet, tobe/percuţie şi violoncel.
CONCURS (brusc şi perpetuu): cine a mai ascultat şi ştie, fără Google, un trio cu instrumentele astea, primeşte o sticlă de Fetească Neagră "3 Hectare", de la Murfatlar. Puteţi trimite e-mail la adresa de contact din josul paginii.
Cei trei muzicieni sunt:
Guigou Chenevier – percuţionist ( + saxofon, keyboard, voce) şi compozitor, iniţiatorul Volapük şi membru fondator al "Etron Fou Leloublan", una dintre cele cinci trupe participante la primul festival RIO (Londra, 1978).
Plus o mulţime de alte proiecte solo si colaborări.
Guillaume Saurel – violoncel, studii clasice la Conservatoire National de Région d'Avignon
Michel Mandel – studii clasice de clarinet la Conservatoire de Grenoble, compozitor, membru şi el al "Etron Fou Leloublan", are un album solo de clarinet, cânta şi la taragot.
Pentru a evita informaţiile redundante, vă spun direct că oamenii au coaie de fier. Foarte buni instrumentişti, toţi participă la compunerea pieselor, deschişi si inovatori, sunt implicaţi în multe proiecte, pe diverse genuri de expresie.
Originală, fără a fi căutată, muzica lor
are impact şi rămâne inconfundabilă de la prima ascultare. Compoziţiile sunt
bazate foarte mult pe ritm şi implică folosirea instrumentelor în roluri mai
puţin tradiţionale, creând tonalitaţi şi ritmuri neobişnuite. Deşi i se poate
spune chamber rock, rock in opposition (RIO) sau avant prog, e bine să nu punem
etichete pe ceva atât de original şi organic construit.
Ca muzician, atunci când amesteci genurile, e uşor să-ţi pierzi focusul şi mai ajungi uneori şi pe arătură; nu e cazul cu acest album: piese scurte, bine structurate ritmic şi care, deşi lasă loc improvizaţiei, sunt, în primul rând, foarte orientate şi închegate, omogene. Sofisticată în ritm şi melodie, muzica lor işi păstrează umorul, prospeţimea şi puterea de a plăcea “din prima†- o chestiune, în general, greu de obţinut la un nivel mai ridicat de complexitate.
ÃŽntr-un interviu, la întrebarea dacă, atunci când au inceput să cânte, aveau clar în minte a ce vor să sune, Guillaume Saurel răspunde: “nu, muzica noastră a devenit ceea ce este în urma repetiÅ£iilorâ€. Este situaÅ£ia în care te afli atunci când ÅŸtii că ai ceva de spus, dar nu pui în calea exprimării bariere ÅŸi canoane stilistice, când ceea ce vrei tu să faci este muzică, nu symphonic-rock, jazz-rock, progressive etc. De aici sunetul autentic original, construcÅ£ia organică ÅŸi impresia de gen în sine; de aceea "Le Feu De Tigre" sună ÅŸi astăzi foarte proaspăt.
Dacă ai vrut vreodată să asculţi chestii mai experimentale, dar te-ai gândit că nu ai avea nimic de găsit acolo care să-ţi placă, încearcă Volapük, o trupă aflată pe partea luminoasă şi prietenoasă a avantgardei.
Sample:
Discography:
1995 - Le Feu Du Tigre / Tiger Fire (Cuneiform Records)
1997 - Slang! (Cuneiform Records)
1999 - Pükapok (Cuneiform Records) (Live Album)
2000 - Polyglöt (Cuneiform Records)
2003 - Where Is Tamashii? (Orkestra)
